“For Two Weeks Now,” a Poem in Romanian by Andreea Apostu, translated by Maria Magdalena Biela

For Two Weeks Now

by Andreea Apostu

Translated from the original Romanian by Maria Magdalena Biela


For two weeks now
I don't sit huddled by the phone
for someone else to keep me away from sadness
I no longer wrap and unpack
the knees in my house dress
like two pieces of rancid butter
the cut hairs are gone
and the bruises
I used to give myself
so as not to vomit deformed animals every night
in the lap of a man
I can only hear the water dripping
on the conditioned brain
my Chinese drop

for a single woman in her 30s
the evening voice is the greatest danger
may cause chest irritation
erysipelas and lupus
can atrophy the brain to size
of a green walnut
in which bitterness increases
can julienne cut the silence
till it stings
until you get to cry when you drop the teaspoon
with sugar on the floor
when he tells you about an abandoned reservation
following a massacre
when someone dares to love you

you end up recording disguised poems
some shiny stones sent into the ether
where the fall is slow and untouched
if you happen to listen to them
are the records of a little girl who
asks her aggressor
to take her home

De două săptămâni

De două săptămâni nu mă mai așez
ghemuită lângă telefon
ca să mă ferească altcineva de tristețe
nu mai împachetez și despachetez
genunchii din rochia de casă
ca pe două bucăți de unt râncede
au dispărut firele de păr tăiate
au dispărut și vânătăile pe care mi le
făceam singură
ca să nu vomit în fiecare seară animale diforme
în poala unui bărbat
mai aud doar cum picură apa
pe creierul condiționat
picătura mea chinezească

pentru o femeie singură de 30 de ani
vocea de seară e cel mai mare pericol
poate produce iritații la nivelul pieptului
erizipel și lupus
poate atrofia creierul până la mărimea
unei nuci verzi
în care crește amărăciunea
poate tăia julien liniștea până ustură
până ajungi să plângi când scapi lingurița
cu zahăr pe jos
când îți vorbește despre o rezervație părăsită
în urma unui măcel
când cineva îndrăznește să te iubească

ajungi să înregistrezi poeme travestite
niște pietre lucioase trimise în eter
unde căderea e lentă și fără atingeri
dacă se întâmplă să le asculți
sunt înregistrările unei fetițe care-și
roagă agresorul
să o ducă acasă

_____

Andreea Apostu (b. 1990) is a research assistant at the Institute of History and Literary Theory „G. Călinescu”, the Romanian Academy and member of the ARCEN association. She participated at the 218th edition of the Blecher Institute reading club, organized by Claudiu Komartin, and published poetry on the platforms "A Thousand Signs", "Literomania" and in the magazines "EIGHT Reasons", "Literomania" and "The Family". She has also written literary chronicles in "Time", "Infinitesimal", "Poesis International" and "Poetic Stand" and scientific articles in international collective volumes. She frequently goes rogue in visual arts, being especially interested in post-impressionism and avant-garde.

Maria Magdalena Biela has published two books of Finnish poetry translated into Romanian and two books of short stories and poetry in English. She has done MA in French and Romanian language and literature and BA in the Educational guidance field. She lives in Finland.

Andreea Apostu

Maria Magdalena Biela